ciprian muntele

Archive for April, 2009

victime colaterale :))

Posted by muntele on April 30, 2009

cei de la ziarul libertatea au făcut, şi foarte bine c-au făcut, un demers prin care au vrut să arate cât de greu se circulă pe celebrele piste pentru biciclete. unul dintre fetişurile mele în viaţă e şi acela de a citi comentariile cititorilor acestui ziar. e o întreagă psihologie acolo şi care pe mine încă mă fascinează. şi, uneori, mă distrează:

#11. Dani | 2009.04.30 | 10.09

Mare scofala

Ce dracu, aveti pretentii sa vina cineva la fiecare intersectie sa va ia in brate si sa va traverseze cu tot cu bicicleta. Ati dat si voi peste un canal fara capac si gata “era sa ne rupem gaturile” Eu ma duc zilnic la serviciu cu bicicleta din cartierul Berceni pana la Banu Manta, aproape de primaria sect 1 si nu mi-am mai rupt gatul. Esti atent si aia e. De parca daca mergi pe jos sau cu masina nu esti supus riscului de a te accidenta. Daca nu vreti sa va accidentati in trafic stati acasa. Mai bine ati comenta despre legea care ionterzice accesul in parcuri cu orice mijloc de transport cu tractiune mecanica. Daca nu ma insel eu in categoria asta se incadreaza si carucioarele pentru bebe.

şi răspunsul:

#16. gigi | 2009.04.30 | 14.57

Te inseli

Carucioarele pt bebe sunt cu tractiune animala :))

o lume nebună, nebună de tot! 😀

Advertisements

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

câţi pietoni şi câte maşini se află în acest moment pe pista pentru biciclete?

Posted by muntele on April 28, 2009

păi o să aflu în câteva minute. e ora 8 dimineaţa, e soare, bicicletă am, aparat foto am, ce-mi mai trebuie? a, da, buletinul. în caz de ochelari sparţi şi spital. 🙂

voi merge pe traseul tineretului-drumul taberei. forţa lanţului fie cu mine!

LATTER EDIT:

1. nu există pistă de biciclete în drumul taberei! nu ştiu ce-o fi fost în capu’ meu când am scris prostia asta.
2. sunt bine, sănătos, şi am scăpat şi fără de vreo flegmuţă.
3. imaginile sunt făcute cu aparatul pe modul automat, iar cele mai multe din mers.
4. ce am surprins eu în dimineaţa asta înseamnă o mică, o foarte mică parte din ceea ce se întâmplă seara, după ora şase, pe piste.

13

prima

21

a-doua

3

a-treia

a-patra1

8

a-cincea

5

a-sasea

61

Posted in Uncategorized | 35 Comments »

exagerez

Posted by muntele on April 27, 2009

dacă spun că ăsta e cel mai bun scurt-metraj românesc din toate timpurile?

aici: http://video.clon.ro/video/41561/filosofia—o-poartae–cae-tre-o-altae–lume

ps. degeaba gândeşti. dacă nu eşti pe youtube, deci nu exişti.

Posted in Uncategorized | 10 Comments »

ca tot ne-am incalzit cu revolutia de la chisinau, n-ar fi cazul sa continuam aici, la noi?

Posted by muntele on April 24, 2009

la scurt timp dupa ce mi-am luat bicicleta, am trait una dintre cele mai intense zile din ultimii ani. intr-o duminica, pe la inceputul lunii, am pedalat 12 ore, aiurea prin bucuresti, asta in timp ce, prin oras, paraia a primavara. o zi splendida, cu o mica exceptie. momentul in care am intrat in gradina japoneza din herastrau. era acolo un ins, de o hidosenie rara, politist comunitar in acte, a carui singura menire parea a fi aceea de a ridica oamenii care stateau intinsi pe iarba. nu conta ca in gradina respectiva toata lumea mergea/pasea pe iarba- asta pentru ca acolo, in afara de o alee scurta, era doar iarba!!!! nu, acest lucru nu avea nici un fel de relevanta pentru monstrul cu chipiu. important era sa nu stai tolanit. ca doara intr-o gradina japoneza nu poti sta intins decat pe verticala, ce bonsaiul ma-sii! am asistat la momente de o umilinta crunta. cupluri de tineri care au fost ridicate agresiv, dupa niste reguli complet idioate. iar asta nu a fost tot.

in scurt timp, am intrat si eu in sfera de interes a hidoseniei. pentru el, faptul ca mergeam pe langa bicicleta( PE LANGA BICICLCETA, futu-ti mortii ma-tii de cretin!!!!!!) era o incalcare a legii. e, si am ajuns unde ma doare. de fapt, nu e vorba de legi, ci de hotarari ale primariei (sau primariilor de sector, inca n-am inteles exact ale cui sunt).

aflu din evz ca nu mai ai voie sa te dai cu bicicleta prin parc, nu mai ai voie cu role si nici nu ai voie sa stai pe iarba (nu era voie nici pana acum, probabil ca simteau nevoia sa-si reoficializeze inteligenta).

varianta (singura despre care s-ar putea vorbi) ca biciclistii merg cu viteza prin parcuri, acolo unde sunt copii si batrani, cade. peste nouazeci la suta dintre cei care se dau cu biciclete sau role nu fac din asta un sport extrem. iar majoritatea (covarsitoare) nu se supune minoritatii, ca de-aia au murit bicicklistii aia cu okelari la revolutie, bai, imbecililor!! iar pentru a-i potoli pe bezmeticii astialalti, de-asta exista politisti in parcuri, sa-i opreasca, nicidecum ca sa stea cu ochii dupa amenzii, futu-va-n gura de comunisti cu creier poliuretanic ce sunteti!

ca sa mai scriu cat sunt de cretini, de inutili, de mici si de frustranti, simt ca mi-as bate gura de pomana. insa de resemnat, nu ma resemnez. la prima actiune (ah, ar fi de vis sa existe asa ceva!) la care se va arunca cu pietre, ciomege, rahat, oua clocite, caramizi, rosii stricate, flegme in geamurile primariei, voi fi primul acolo.

ps. nu mi-am vazut bicicleta de o saptamana. poate ca si de-asta reactionez asa. 🙂

Posted in Uncategorized | 14 Comments »

hai, mai slăbuţ cu misoginismul

Posted by muntele on April 15, 2009

Posted in Uncategorized | 2 Comments »

de ce turbează câinii?

Posted by muntele on April 12, 2009

pentru că există biciclişti pe marginea drumului.

Posted in Uncategorized | 8 Comments »

am o sticlă de vin pe balcon. cred că am s-o beau chiar acum

Posted by muntele on April 9, 2009

zilele astea, viaţa mea stă sub semnul spiţei. sunt clar dominat de biclăuş. ieri, pe motiv de oboseală, a fost singura zi, de când mi-am luat bicla, în care n-am scos-o prin oraş. şi am fost bolnav din cauza asta.
îmi iubesc bicicleta cu patimă. m-a scos, în sfârşit, din casă! iar acum chiar visez cu ochii deschişi la ziua în care am să urc transfăgărăşanul cu ea- motivul pentru care, iniţial, am cumpărat-o. am s-o fac şi am să povestesc. la timpul potrivit. deocamdată, troncăneală, nervi şi adrenalină prin bucureşti.
datorită ei am înţeles că mai am goluri serioase din copilăria mea şi care trebuie umplute. şi-s mari. pentru că, deşi văd totul ca pe un sport, mă surprind adesea făcând opturi şi zig-zaguri pe stradă. şi îmi place la nebunie să simt cum zbor în timp ce mă ridic pe pedale. în mai puţin de două săptămâni am reuşit să ajung prin cele mai nebănuite zone din bucureşti. pentru că merg ore întregi zilnic, am început să dau burta jos. dar cel mai fain lucru, de departe, e că, pentru prima oară după mulţi, mulţi ani, văd şi simt, pe viu, cum vine primăvara.

img_9487-copy

Posted in Uncategorized | 20 Comments »