ciprian muntele

Archive for February, 2009

primăvara la munte

Posted by muntele on February 28, 2009

la 9 ani, nepoata mea îşi anunţa fericirea printr-un status pe messenger:

ciprian MUNTELE: zi-mi de ce eşti fericită
diana Muntele: fiindca a venit primavara
diana Muntele: fiindca
diana Muntele: mai e un pic

Posted in Uncategorized | 4 Comments »

piedone africanul*

Posted by muntele on February 21, 2009

cine crede că sectorul 4, cel condus de primarul extralarge piedone, este o groapă de gunoi, aşa cum tendenţios a lăsat să se înţeleagă autorul acestui blog (ruşine, bă! nici măcar n-ai mutaţie pe bucureşti, ‘r’aţi ai dracu’ de moldoveni), se înşeală. sectorul 4 este, de fapt, o oază de linişte şi verdeaţă pretimpurie pentru animalele neo-urbane aflate pe cale de apariţie.
priviţi:

img_71474img_71463

am mers azi de-a lungul străzii constantin brâncoveanu. una lungă, ce străbate tăt sectorul 4. cu toate fotografiile făcute aici, în mod firesc, într-o ţară normală, ar trebui să las în urmă, în câteva ore, cel puţin vreo două-trei demisii. nu e cazul. şi nici locul. n-am să le postez, nu sunt în nici un fel amuzante, plus că mi-aş depăşi cu mult porţia de energie negativă permisă pe acest blog.

am ceva însă numa’ bun pentru nostalgici. ceva foarte special, extrem de rar, poate unic în acest moment. un fel coliţă într-un clasor. evident, pour les connaisseurs, tovarisci. aici

*piedone africanul. poate cel mai simpatic film al copilăriei mele.

Posted in Uncategorized | 6 Comments »

un început bun

Posted by muntele on February 20, 2009

două mici întâmplări simpatice trăite în cele doar câteva zile în care am scos aparatul foto din casă.
prima, în faţa magazinului cocor. încercam să fotografiez noua clădire din sticlă, în contrast cu biserica de alături (deh, mici trăiri de artist în devenire). la un moment dat, lipit cu ochiul de vizor fiind, simt cum o mână nesigură mă trage de geacă. un bunic simpatic, cu un zâmbet semi-prevestitor: “nu vă supăraţi, dacă aveţi puţin timp să vă zic ceva”. nu prea înţelegeam ce legătură poate exista între problema omului, ce părea destul de acută, şi demersul meu fotografic. accept dialogul, aşa că omul continuă: “domnule, ştiu că poate nu e treaba dumneavostră, doar vă spun aşa, dar nu sunt veceuri la unirii! (?!?)”. s-avem pardon, dar m-a buşit râsul. nu cât să fac pe mine, dar suficient cât să-i dau omului de înţeles că nu eu sunt rezolvarea lui.

a doua, într-un mall în bucureşti, fotografiam un eveniment public. seara, la închidere, un tip mă roagă să-l trag în poză. pe el şi pe prietena lui- în sfânta zi de valentine’s day-, cu rugămintea să-i trimit imaginile pe mail. fericirea lor însemna şi fericirea mea, aşa că, deşi, oficial, eu îmi terminasem treaba pe-acolo, accept. rezolv problema, toată lumea zâmbeşte, doar că la final mi se întinde o mână dreaptă fermă cu o palmă uşor încovoiată. răspund cu aceeaşi mână dreaptă scurtei prietenii contextuale, moment în care simt fiorul. scurt, dar adânc. mi se lipise în palmă o bancnotă de 5 lei. am râs şi de data asta. doar că mult mai târziu.

Posted in Uncategorized | 14 Comments »

locuiesc în bucureşti. şi asta îmi mănâncă toţi nervii.

Posted by muntele on February 13, 2009

la doar cinci (CINCI!!!!) staţii de zona unirii (centrul capitalei!!!!)-cum te urci în 313, e staţia costache stamate-poet. aproape sigur, n-aţi auzit de el, cum nici eu nu ştiu cine e, nici acum. aici locuiesc eu- de mine aţi auzit, că de-aia mă citiţi. v-am mai spus, pe blog, v-am şi arătat, că din blocul(în care se face, de departe, cea mai bună ciorbă moldovenească din ţară), în care locuiesc, am, uneori, o minunată privelişte. ia priviţi ce norişori, numa buni să-i bagi în oala cu potroace:

1-copy

frumos, ştiu. însă, priveliştea e faină numai dacă te uiţi hăt, departe, în zare, până ţi se lipesc ochii de cel mai recent hipermarket carfur. dacă te pune dracu şi eşti trist, asta presupunând că vei duce uşor ochii în pământ, se duce mama naibii tot echilibrul şi începe haosul. despre haosul respectiv s-a scris acum vreun an pe hotnews (articol pe care, din păcate, google, şi nici măcar site-ul cu pricina, nu-l indexează, aşa că nici eu nu vi-l pot arăta). un articol cu efect, la vremea respectivă. atunci, în doar câteva ore, echipaje bine intenţionate şi hotărâte au făcut o ordine desăvârşită pe imaşul din faţa blocului meu. a fost curat, însă, tot doar câteva ore. după care, vânturile, ramurile, au repus totul la loc. marele arhitect al grotescului nu doarme niciodată. nu în bucureşti.

asta se întâmplă, în prezent, în sectorul 4, la un sfert de oră de centrul bucureştiului, la 5 minute de sala polivalentă, în sectorul în care, la mijlocul lui februarie, becurile primăriei încă mai vestesc sfânta sărbătoare a crăciunului.

this is fucking DIZASTĂR:

2-copy

3-copy1

4-copy

6-copy

5-copy

7-copy

9-copy

ps. ce ziceţi, facem un training cu ăştia de la primărie, în vară, la ecologizare?

Posted in Uncategorized | 15 Comments »