ciprian muntele

Archive for May, 2009

biciclişti odihnindu-se. (natură moartă.)

Posted by muntele on May 31, 2009

IMG_1790

Advertisements

Posted in Uncategorized | 12 Comments »

în fiecare din noi există un japonez mai mic

Posted by muntele on May 28, 2009

sau mai mulţi. chiar foarte mulţi:

IMG_1752

altfel spus, a început festivalul de teatru în stradă. un eveniment simpatic, dar care s-ar putea să vă pună serios nervii la încercare. s-a cam spart furtunul cu fotografi în ultima vreme, mai mult sau mai puţin amatori, iar nişte reguli de bună convieţuire nu prea există, deocamdată.

printre fotografi a fost şi unul mai de soi, motiv pentru care dacă simţeaţi că vă pică tencuiala din casă de dorul lui mircea radu daţi click aici . l-am mai întâlnit şi acum vreo săptămână, numai că atunci avea un aparat foto absolut mortal. în sensul că dacă îţi cădea ăla pe picioare intrai în comă.

ps. îs şi eu curios câţi or să dea click. 🙂

Posted in Uncategorized | 10 Comments »

hoţii la cireşeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!

Posted by muntele on May 27, 2009

IMG_1695

pe la 10 ani, dacă, suit într-un copac, auzeam asta cu “hoţii la cireşe”, îmi cădea inima-n chiloţi. tetra, că aşa erau pe vremea aia. urma, inevitabil, o baie de ceva. de mulţime de înjurături, de apă, rece, de cele mai multe ori, că aia caldă nu prea ierea. mai zburau câte un cartofior, o pătlăgică, un măr bine copt, o felie de pâine cu margarină şi dulceaţă. cam pe aici se limita arsenalul rachetelor aer-sol. însă oala cu apă, ăsta era marele inamic al culegătorului clandestin de cireşe. dar se putea şi mai rău. aveam un vecin de bloc care era în stare să sară de la etajul trei doar ca să te prindă în caz că-i prădai grădina. am asistat la un moment terifiant în care a aruncat cu un borcan după un copchil urcat în zarzărele zărzăreaua zărzărichii mă-sii. scandal, poliţie, tămbălău, ce să mai, erau adevărate zoo-moments.
cel mai fain era însă când se lucra în echipă. de regulă, vreo doi ne urcam, iar restul stăteau de şase. stăteau de şase ca să ce? e, asta e o întrebare pe care la vremea respectivă nu ne-o puneam. dar sentimentul de echipă funcţiona, iar la final împărţeala se făcea în mod egal (gorgoazele erau my favorites). aşa am dezvoltat intuitiv cele mai complicate tehnici ninja. dacă aveai haine verzi, era sigur că vei fi cel care se va urca în copac. avantajul era că puteai să mai şi bagi în tine în timp ce culegeai prada. dezavantajul era că de multe ori hainele de pe tine ajungeau imediat la uscat. dar făcea şi asta parte din spectacol. nu trebuia să râzi, să tuşeşti, sau să strănuţi. totul era de o silenţiozitate aproape perfectă. dacă te dădeai de gol, riscai să-ţi iei şi-un şut în fund de la ai tăi. nu prea erau menajamente atunci când produceai suferinţă colectivă.

e, ca să înţelegeţi şi mai bine despre ce e vorba, în poza de mai sus sunt eu, când eram copchil, mai exact acum câteva ore, în curtea plină de purici a prietenului andix. (băi, bine a zis cine a zis că, de fapt, în curtea ta puricii au doi câini. mă mir cum de nu-i mănâncă).

în astea de mai jos sunt câţiva dintre my best friends

anex, doinix şi dar kix (nu ştiu de ce-i numesc aşa, dar îmi place)

IMG_1698

gabix
IMG_1704

din nou anex şi doinix
IMG_1708

blue-x
IMG_1718

iepurix extraterestrix
IMG_1720

woman-x
IMG_1729

după care ne-am dat jos din corcoduş şi ne-am pus pe băut. avem şi noi o vârstă. sau aşa ne place să credem, zic.

IMG_1739

şi am ţinut-o aşa langa până la răsărit. (pe la ora 4 dimineaţa, în curtea unei case din crângaşi, nişte bezmetici simpatici cântau “treceau batalioane române carpaţii”)

IMG_1745

Posted in Uncategorized | 20 Comments »

romantism la coada vacii

Posted by muntele on May 18, 2009

imaginaţi-vă că mergeţi la nunta celui mai bun prieten şi că, a doua zi, ăsta îţi cere, nerăbdător, impresiile despre eveniment. iar tu, ca un om sincer ce eşti, îi spui că nunta o fost faină, şi pe bună dreptate, că ai dansat şi chiuit în draci toată noaptea, doar că singurul lucru care ţi-a rămas în cap şi cu care ai plecat de acolo e mirosul de friptură de la bucătărie. cam nasol, nu?

e, aşa mă simt eu acum. doar că situaţia are un alt iz, ceva mai necomercial. e vorba, pe bune, de un miros de balegă în amestec cu fum de sobă care mă posedă de ieri mai ceva ca o nimfomană activată. de fapt, mirosul s-a dus. însă dorinţa de a-l readuce înapoi este obsesivă. dacă mai există ceva reminiscenţe în voi din copilăria bunicilor de la ţară, sigur ştiţi despre ce vorbesc. combinaţia asta chimică a fericirii am simţit-o în timp ce mergeam pe bicicletă într-un sat, nici n-are vreo importanţă care. am făcut, ieri, 100 de kilometri, într-o tură de povestit nepoţilor. am avut de toate, mai puţin ploaie. au fost 14 biciclete, şi, cam previzibil, tot atâţia oameni pe ele. iar din toată ieşirea asta, marea mea impresie pe care eu o duc mai departe e mirosul ăla de bălegar cu fum.

şi trag de aici următoarele concluzii. că sunt varză în momentul ăsta, dacă am ajuns să am reacţii atât de viscerale la combinaţia asta de mirosuri de rahat, dându-mi seama cât de poluat mi-e creierul şi cât de mult îmi alterează simţurile un oraş precum bucureştiul. că tânjesc cu toată fiinţa mea mea după tot ce e natural, rural şi banal. şi că mi-e dor de ţara mea, că mi-e dor, în general, de ţară, acea ţară cu bunici la poartă. că dacă n-o să-mi iau vreodată o casă la ţară asta o voi considera un mare eşec. şi că dacă am să mi-o iau, voi o să fiţi fericiţi, că doară n-am s-o ţin pentru mine. asta, aşa, ca să dau textului, pe final, un aer mai optimist şi respirabil. 🙂

cine vrea să vadă şi imagini de ieri, să intre aici. şi, ştiţi, daţi click pe poze pentru a le mări.

Posted in Uncategorized | 4 Comments »

.

Posted by muntele on May 13, 2009

Posted in Uncategorized | 3 Comments »

vechi prieteni, amintiri noi

Posted by muntele on May 13, 2009

de mai bine de 25 de ani, există în oraşul bacău o organizaţie care se încăpăţânează să facă tot felul de lucruri faine. de la ecologie până la turism, două domenii între care arta se simte la ea acasă. se numeşte centrul regional de ecologie, artă şi turism veniţi cu noi, condus, cu o mână de fier prinsă veşnic de o ţigară aprinsă, de remus lupu-un om despre care cred cu toată convingerea că oraşul ăsta nu-l merită (acum, hai, săriţi-mi în cap). un loc în care mi-am lăsat cei mai frumoşi ani din viaţă, cam zece în total- adolescenţa şi maturitatea pretimpurie. de ceva vreme, o dată pe an, ne întâlnim, membrii mai vechi sau mai noi, să o încingem de câte-o petrecere, nişte revelioane monstruoase în pantaloni scurţi cu multă carne, ţuică şi chitări.

niciodată întâlnirile organizate de veniţi cu noi nu încep fără pâine, sare şi ţuică. în afară de momentele politice, n-am mai văzut pe nicăieri ca această tradiţie să mai fie respectată. dincolo de tradiţie, gestul e, cel puţin în moldova, un fel de a spune că urmează un dezmăţ gastronomic.

2

9

8

şi că tot veni vorba de mâncare

12

10

11

puiu

ca gandul la sarmale

marele mic

31

20

13

ce face un moldovean după ce mănâncă, dar înainte să adoarmă pe la ora opt-nouă-zece dimineaţă? îi zice ceva de inimă albastră

matinale

rares and the girls

victor

tandreturi

29

viitorul organizaţiei e pe mâini bune

21

imaginea de mai jos surprinde un moment mai tehnic. aşa se strânge la noi cotizaţia.

23

a fost frumos şi mai vreau.

Posted in Uncategorized | 21 Comments »

mă duc la radio lynx

Posted by muntele on May 11, 2009

unde am fost invitat în seara asta, de la ora 21, să vorbesc despre acţiunea de ecologizare de anul ăsta şi despre care ştiu doar că se va ţine. unde, cum, când, habar n-am, deocamdată. o să aflu şi eu, cu ocazia asta, dacă am dat sau nu de pomană câteva zeci de milioane de lei pe o facultate de comunicare. 🙂

adresa radioului e aici

Posted in Uncategorized | 7 Comments »

chiar prin faţa casei mele/ a trecut o adiere

Posted by muntele on May 6, 2009

1

21

Posted in Uncategorized | 18 Comments »

ce-mi lipseşte de la bicicletă?

Posted by muntele on May 2, 2009

a) boii
b) carnetul de şofer şi-o maşină
c) o sonerie

img_0432-copy

l.e.: poate nu s-a înţeles, dar ăla de pe ochelari e noroi.

Posted in Uncategorized | 24 Comments »

s-a dat liber la stat pe iarbă

Posted by muntele on May 1, 2009

imaginea e făcută cu câteva ore în urmă în parcul izvor.

copy-of-img_0219

update: câteva ore mai târziu, imagini din două parcuri bucureştene.

parcul izvor:img_0328-copy

parcul cişmigiu (unde lumea chiar stătea pe iarbă sub ochii poliţiştilor):

img_0251

Posted in Uncategorized | 4 Comments »