biclăuş

mai amân puţin momentul până la care o să-mi iau motor. acum îmi fac damblaua cu bicicleta. ea e biclăuş (da, şi mie mi-s antipatici oamenii care dau nume la obiecte), o am de câteva zile, este noua mea iubire, iar cu ea sper să mă dau anul viitor pe transfăgărăşan. până atunci sper să-mi treacă duerea de fund, care, deocamdată, e îngrozitoare!!!

ou, ă!

mai întâi s-a auzit un pocnet. apoi o bubuitură înfundată. iniţial, am crezut că s-a ars un bec în bucătărie. eu fiind, evident, la mine în cameră. greşit, nu era nici un bec, erau cele două ouă pe care le pusesem la fiert şi pe care speram să le vâr într-o salată.

câţi litri are cea mai mare oală de sarmale?

anul trecut, pe vremea asta, făceam 104 clătite. anul ăsta, tot pe vremea asta, am făcut 139 (o sută treizeci şi nouă!!!). mi s-a sugerat ca data viitoare să fac 140. de sarmale…
o provocare pe care cred că am s-o accept. există, totuşi, o singură mică, mică problemă. eu nu ştiu să fac sarmale. de fapt, mai exact, eu n-am făcut niciodată sarmale!!! bine, cum nici noi nu ne-am născut toţi în moldova, există şanse, ca atunci când le-oi face, să păcălesc pe câţiva şi să le placă.

ps. cele 139 de clătite au fost împărţite la 26 de oameni. mai mult sau mai puţin egal.

bonus:

the great barbarian

ceea ce vezi, poate fi ceea ce mănânci(l.e. anunţul nu mai e valabil. dar vă vom ţine la curent cu chiolhanurile)

adică asta:

una dintre cele trei camere ale vastului apartament în care locuiesc este goală. şi îşi aşteaptă, tristă şi rece, noul proprietar. bine, ea aşteaptă multe. un trafalet, de exemplu, care s-o îndrăgească de la prima atingere. dar o să le punctez imediat pe toate astea.
să revin la imaginea de mai sus. nu, aşa ceva nu se întâmplă în fiecare zi la noi. nici măcar în fiecare săptămână. sunt, de fapt, mostre din plastic (şi cu asta sper că i-am alungat pe cei care ar putea crede că aici ar fi un fel de “împinge tava”).
aşadar, cine e din bucureşti, fără de acoperiş deasupra capului, dispus/dispusă la o plată lunară de 130 de euro pentru chirie, plus cheltuielile aferente, să-şi pregătească un cv beton. va fi citit cu mare atenţie.

ce vă aşteaptă:
– o cameră goală, dar care are, totuşi, un pat milenar, prin care au trecut miliarde şi miliarde de potenţiali copii.
– drumul către camera cu pricina nu e lipsit de peripeţii, trece printr-o altă cameră, a lui gabi, celălalt coleg de apartament. sper să nu fie o mare dezamăgire, dar nu locuiesc singur.
– o cameră ai căror pereţi necesită, în opinia mea, poate subiectivă, reparaţii imediate, dar fără de nişte eforturi financiare mari. un strat de var şi burete la cele două ferestre. colega de dinainte tocmai m-a anunţat că are o răceală nasoală. eu o suspectez că din cauza geamurilor respective, cam crăcănate. gabi, colegul, zice că aşa ceva e imposibil. e 1-1, aşa că abia aşteptăm să vedem cine are dreptate.
– sunt două balcoane la cele trei camere. unul îl am eu, celălalt îl are gabi. ghinion.
– sunt două băi, gaze cu tot cu aragaz, curent electric cu tot cu maşină de spălat, prize cu tot cu frigider, cămară, cam ce mai au oamenii prin casă, de obicei.
– staţie ratb la scară (5 staţii dacă vii de la unirii, 6 dacă te duci spre unirii. i se spune costache stamate şi e pe calea văcăreşti).
– momente în care gabi se simte din nou student şi se costumează în roaker cu pleilistu’ de rigoare. nu se întâmplă des, dar îl mai apucă. pe lângă faptul că amândoi avem chitări.
– lift funcţionabil până la etajul 8.
– un proprietar foarte de treabă şi pe care îl vede doar unul dintre noi, o singură dată pe lună, când merge să-i ducă chiria.
– cam de două ori pe an, nişte petreceri la care ne-am bucura să participaţi.
– lista rămâne deschisă.

ce aşteptări avem noi:
– să plătească un avans de o lună a chiriei. bani pe care şi-i va recupera la plecare.
– să nu confunde apartamentul cu căminul moxa, dar nici cu palatul peleş.
– să aibă un job şi un ţel în viaţă. şi să fi râs cel puţin o dată în ultimele trei zile (sau ore, caz în care deja sunteţi în avantaj. dar să nu trişaţi, că vă simt).
– lista rămâne, de asemenea, deschisă.

ps. întrebări, sugestii, propuneri, poze sau glume proaste, toate la cipriantalpă(adică asta: _ )muntelearondpunctyahoopunctcom

eu şi lampa mea cea mică am făcut o poză, cică

mă scuzaţi, dar nu mă simt foarte bine la ora asta, iar alt titlu mai bun n-am găsit. şi nici povestea despre cum am pierdut eu o zi întreagă făcând imaginea n-o mai am.

şi mai jos e lampa, asta ca să nu credeţi că-mi filează mie ceva în cap.