locuiesc în bucureşti. şi asta îmi mănâncă toţi nervii.

la doar cinci (CINCI!!!!) staţii de zona unirii (centrul capitalei!!!!)-cum te urci în 313, e staţia costache stamate-poet. aproape sigur, n-aţi auzit de el, cum nici eu nu ştiu cine e, nici acum. aici locuiesc eu- de mine aţi auzit, că de-aia mă citiţi. v-am mai spus, pe blog, v-am şi arătat, că din blocul(în care se face, de departe, cea mai bună ciorbă moldovenească din ţară), în care locuiesc, am, uneori, o minunată privelişte. ia priviţi ce norişori, numa buni să-i bagi în oala cu potroace:

frumos, ştiu. însă, priveliştea e faină numai dacă te uiţi hăt, departe, în zare, până ţi se lipesc ochii de cel mai recent hipermarket carfur. dacă te pune dracu şi eşti trist, asta presupunând că vei duce uşor ochii în pământ, se duce mama naibii tot echilibrul şi începe haosul. despre haosul respectiv s-a scris acum vreun an pe hotnews (articol pe care, din păcate, google, şi nici măcar site-ul cu pricina, nu-l indexează, aşa că nici eu nu vi-l pot arăta). un articol cu efect, la vremea respectivă. atunci, în doar câteva ore, echipaje bine intenţionate şi hotărâte au făcut o ordine desăvârşită pe imaşul din faţa blocului meu. a fost curat, însă, tot doar câteva ore. după care, vânturile, ramurile, au repus totul la loc. marele arhitect al grotescului nu doarme niciodată. nu în bucureşti.

asta se întâmplă, în prezent, în sectorul 4, la un sfert de oră de centrul bucureştiului, la 5 minute de sala polivalentă, în sectorul în care, la mijlocul lui februarie, becurile primăriei încă mai vestesc sfânta sărbătoare a crăciunului.

this is fucking DIZASTĂR:

ps. ce ziceţi, facem un training cu ăştia de la primărie, în vară, la ecologizare?