tocmai am asistat la una dintre cele mai sinistre glume ale autorităţilor din bucureşti. când abia fusesem convinşi că hristos tocmai a înviat, au venit unii să dărâme mitul şi au umplut piaţa romană cu luminiţele instalaţiilor rămase de la crăciun.
există, sanchi, şi o explicaţie. una pusă pe un banner pe care nu-l vede nici dracu.
cu această ocazie, cu ocazia sfintei zilei de de 1 mai, urez primăriei şi poliţiei capitalei un sincer HAI, SICTIR!
cand locuiesti in satul gogosari, imi imaginez ca nu e foarte indicat sa-i spui cuiva ca e varza. insa, cand mergi la pescuit in satul gogosari si nu prinzi nimic, apelativul ”esti varza” pare un mic alint.
am plecat 4 insi la pescuit, dar n-am avut poze decat pentru 3. oare de ce?
uneori, un titlu poate fi mai greu de gasit decât fotografia în sine. cum, la fel, un titlu bun poate face dintr-o fotografie anostă o imagine măcar interesantă. sau invers.
pentru cei care încă nu cred că în românia meseria de jurnalist poate fi riscantă, dar frumoasă, citiţi aici.
o poveste minunată, extrem de amuzantă, luată de pe un blog minunat, pe care tocmai îl descopăr.
presimt că 2008 are toate şansele să fie the greatest year de până acum. deja e. e un început. din cele trei the greatest plans de anul ăsta, unul a pornit, m-am apucat să (o) studiez chitara, al doilea e doar o chestiune de timp,poate chiar de zile, iar al treilea rămâne mai pentru la toamnă. dintr-o superstiţie în care nu cred, despre astea o să vorbesc la timpul potrivit. deocamdată o să păstrez tenta narcisiacă a ultimelor două posturi şi-o să vă fac cunoştinţă cu my lovely guitar(unii o cunosc deja):