eroii nu dorm niciodată

eşti la mare, pe o plajă pustie, după o noapte agitată-alb-ceţoasă, te-a bătut deja soarele în cap câteva ore bune, ai un început de insolaţie, aşa că îţi propui să dormi. e vital să o faci. şi oricum nu ai alternative. iei ceva lălâi pe tine, de preferinţă alb, îţi pui un prosop pe cap şi te cari la o distanţă apreciabilă de membrii tribului cu care ai venit să-ţi petreci weekend-ul şi care nu-s deloc puţini. te întinzi pe nisipul mustind a mare şi adormi.
ceva mai încolo, tribul, atent, veghează. aici, toţi au câte un ochi de şoim în frunte şi o talpă iute-n fund. nimic nu le scapă, cum nimic nu iartă. iar un somn de după-amiază e sfidarea supremă pentru ei. şi o provocare mult prea mare. moment în care încep glumele de cabană. sau cherhana, după caz.

photo by segnor transp.

final de weekend

bondăroaicele

nu că aş vrea să fac dreptate-n lume, dar cred că subiectul merită puţin aprofundat. e vorba, dragele mele, de ochelarii de tip gândac, numiţi (oare de ce?!?!?) şi libelulă, pe care voi îi purtaţi cu mare drag, observ, deşi uneori am senzaţia că o faceţi doar la mişto.

am dat azi peste poza actriţei torri spelling. asta:

horor imagine. e din libertatea de azi. şi mi-am adus aminte de un articol de anul trecut, din evz, în care e vorba de accesoriile purtate de voi, femeile, şi care ne scot scot din minţi pe noi, bărbaţii. ne scot şi acolo ne lasă.
am făcut ad-hoc un scurt sondaj, pe messenger şi prin sms, să aflu dacă ochelarii ăştia chiar sunt buni la ceva în viaţă sau poate om avea noi ochelari de cal şi nu le vedem şarmul.

bun venit în minunata lume a accesoriilor vestimentare. avem a ne distra. )

Ciprian Muntele: descrie-mi într-un cuvânt tipele care poartă ochelari tip gândac
Nimigean Constantin: bondãroaicele?
Nimigean Constantin: cul?
Ciprian Muntele: aha, deci tu eşti pentru cul
Nimigean Constantin: cul
Nimigean Constantin: nu cool
Nimigean Constantin: un fel de românism
Ciprian Muntele: mă, e de bine sau e rău?
Nimigean Constantin: e de rau dar numai din punctul nostru de vedere

Ciprian Muntele: descrie-mi într-un cuvânt tipele care poartă ochelari tip gândac
a0740277583 (e o ea, din ardeal): desigur, pizde
a0740277583: adica… nu pot sa-ti placa aia
a0740277583: ii porti cu un scop
a0740277583: sau dintr-o cauza: de proasta ce esti

a_musatoiu (tot o ea): daca as sti si cum arata ochelarii astia
Ciprian Muntele: http://www.libertatea.ro/usr/thumbs/thumb_307_x_398_244245_155575_1.jpg
a_musatoiu: aoleu
a_musatoiu: libelule

Ciprian Muntele: bă
radu_m1: dormeam
Ciprian Muntele: aşa, bagă
radu_m1 is typing a message.
radu_m1: o posibila partenera sexuala

paul_dimulescu: …bufnite.
paul_dimulescu: (d-aia mari si rotunzi, nu?)

matt_x01: dar nici nu stiu care sunt ochelarii aia
matt_x01: cum arata?
Ciprian Muntele: stai
Ciprian Muntele: http://www.libertatea.ro/usr/thumbs/thumb_307_x_398_244245_155575_1.jpg
matt_x01: hahahaha
matt_x01: vintage
Ciprian Muntele: aha, deci ţie îţi plac
matt_x01: nu
matt_x01: credeam ca sunt aia ca la secretara perversa
matt_x01: aia imi plac

Ciprian Muntele: descrie-mi într-un cuvânt tipele care poartă ochelari tip gândac
transp: într-un cuvânt… bulbucate

m m: muste
m m: )

S P: ???
S P: care e tipul ala de ochelari?
S P:
S P: băi, pe ce lume trăiţi? stai să-ţi arăt
S P: arata
Ciprian Muntele:http://www.libertatea.ro/usr/thumbs/thumb_307_x_398_244245_155575_1.jpg
S P: bleah

radu popovici: ?
radu popovici: gandacele
radu popovici:
radu popovici: ce sunt aia ochelari gandac?
Ciprian Muntele: hai, mă
Ciprian Muntele: uite http://www.libertatea.ro/usr/thumbs/thumb_307_x_398_244245_155575_1.jpg
radu popovici: libertatea
radu popovici: hai mah
radu popovici: frumos iti sade
radu popovici: ce e akolo? fata de la pag 4?
Ciprian Muntele: plm, lasă ziarul, uită-te la ochelari!
radu popovici:
radu popovici: holy crap
radu popovici: baaaaaaaaa
radu popovici: eu cum mai dorm la noapte?????????
radu popovici: las ca am sa ma revansez io
radu popovici:
Ciprian Muntele: băi, concentrează-te. ai vrea să o vezi pe prietena cu ochelari dintr-ăştia?
radu popovici: lol
radu popovici: sa ma fereasca sfantu

georgem: nu’sh cum is ochelarii gandac
georgem: )
Ciprian Muntele: plm
http://www.libertatea.ro/usr/thumbs/thumb_307_x_398_244245_155575_1.jpg
Ciprian Muntele: deci?
georgem: aia-s ochelari gandac …?
Ciprian Muntele: da, mă
georgem: pitziponcus
georgem: sau copchii

sebastian sascau: care-i tipul ala?
sebastian sascau: gandac

sebastian sascau: hmmm
sebastian sascau: nu pot sa descriu
sebastian sascau: pentru ca nu pot judeca pe cineva in fct de ce fel de ochelari poarta
sebastian sascau: si nici nu cred ca se poate generaliza

Cristina:
Cristina: cameleoance
Ciprian Muntele: aha, deci tu votezi pentru
Cristina: pai depinde
Ciprian Muntele: nu există. ăştia îţi plac sau nu
Cristina: omule
Cristina: nu fii asa radical
Cristina: poate pe unele le prind bine
Cristina: vezi
Cristina: k o iei pe urma sclerozatiilor
Cristina: care barfesc orice miscare
Cristina: lasa oamenii sa se simta bine cum vor ei
Cristina: cine esti tu sa-i judeci?

D M: nu ştiu exact la ce te referi. poate de ochelarii-libelulă ?
Ciprian Muntele: da, ăia
D M: aia mică avea unii de-ăia, odată.
daoes this answer ur question ?
Ciprian Muntele: bă, ţi-am cerut un singur cuvânt. atât.
D M: interesante. (pentru că nu ştii what lies beneath)

şi răspunsurile venite pe sms:

dragoş: ciudat.

lucian c: ţin loc de machiaj. adică dacă eşti urâtă , îţi acoperifaţa cu okelarii. să nu ai încrede în asemenea persoane

mihai c: Sucks!

călin: mda

andi: muie (iniţial am crezut că-i pentru mine. se pare că nu)

cristi a (din londra): shitty

gabi (colegul de apartament, de undeva dintre valurile mării): fitzheeee!

e, acestea fiind zise, las subiectul dezbaterii publice. insectarul e deschis.

trăiască sesiunea!

greu spre imposibil să descriu în cuvinte ceea ce consider a fi cel mai fain răsărit pe care l-am prins până acum în 30 de ani de viaţă. şi, din păcate, imaginea de mai jos nu poate reda decât în mică, foarte mică măsură ceea ce am văzut. imaginaţi-vă doar că, în timp ce făceam pozele, mai în dreapta furnalelor cădea câte un fulger cam o dată la două-trei minute, iar la mine pe stradă ploua mărunţel. a fost ireal de frumos. şi toate astea după încă o noapte de plimbări aiurea cu bicicleta pe străduţe mici cu case vechi şi miros turbat de tei.

ps. mă bucur că nu fac facultatea la litere. cred că acum aş fi scris în versuri.

voi înţelegeţi ceva din imaginile de mai jos?

dacă răspunsul e NU, sau doar bâjbâiţi unul, eu zic că are să vă placă la street delivery, ediţia numărulnuştiucât. ăsta, adică ăsta, e printre cele mai zbanghii evenimente pe care le-a dat bucureştiul până acum.

şi cu doar puţină atenţie o să observaţi, mai ales domnii, că s-a spart şi furtunul cu bunoace. (adică femei frumoase, pentru sensibili.) aş zice că street delivery intră şi el la categoria evenimente mondene, doar că în varianta casual.

oi fi visat?

mulţumesc firmei producătoare

şi că tot veni vorba, las aici o poză pentru cei care încă mai cred că muntele e numele meu de scenă.

stelică

este posibil să primeşti un pumn în freză fără să fii atins? da, cu siguranţă, dar cu o condiţie. ca între pumnul care dă şi faţa care primeşte să existe un aparat foto.
am fost în weekend la mitingul steliştilor. un moment de distracţie urbană, eu cam aşa l-am văzut. nu am avut nici un fel de intenţii războinice, eram cu bicicleta prin zonă, pur şi simplu m-am dus să fac poze. cocoţat pe un gard, chiar în dreptul procesiunii roş-albastre, am simţit la un moment dat că-mi intră aparatul în cap în timp ce încercam să fac o poză. primisem un pumn în obiectiv. discret, înfundat, precis. o fi crezut că-s vreun ziarist, dracu’ ştie. ori făcea şi asta parte din distracţie.

altfel, un miting paşnic, violent doar prin limbaj, şi cam inutil.

(de plecat, gigi chiar va pleca. a avut grijă poporul de asta)

dicles, bunul meu prieten, care cu siguranţă va avea ceva de comentat.

o zi tristă

am votat.

despre memorie

la începtul anului, mai exact în luna ianuarie, am cumpărat o cutie cu lecitină. am luat-o doar cât să fac imaginea asta. eram în sesiune şi îmi găsisem de joacă într-o noapte. aş fi fost în stare să fac orice numai să nu învăţ. ca şi acu, de altfel. apoi, pentru că trebuia să le găsesc un rost în viaţă, am decis că n-are ce să strice dacă le trec şi la consum. ceea ce am şi făcut. 30 de capsule, câte una pe zi. astăzi (4 iunie) le-am terminat!!!! după juma’ de an… )